joi, 31 octombrie 2019

Cum (nu) m-am deghizat de Halloween

Ultima zi de octombrie a adus cu ea Halloween-ul. O sărbătoare populară pe continentul american. În esență, este Hollow Eve, adică ajunul unei zile de pomenire a morților, așa cum avem și noi moșii de toamnă. Anul acesta, interesant, ambele au căzut în aceeași zi.

Dar Haloween-ul a mai păstrat, pentru cei mai mulți pe aici, doar obiceiul de a se deghiza în prințese, vrăjitoare sau alte personaje și a primi bomboane. Tot așa cum Paștele au păstrat iepurașul și ciocolata, uitând de jertfa lui Hristos. Ce să faci: roadele marketingului și ale consumismului.

Așa că de Halloween colegii mei de la firma de IT la care lucrez m-au întrebat în ce o să mă deghizez. Nu știam și nu aș fi vrut să îmi tatuez bube de zombi pe față sau să îmi pun un papagal pe umăr ca să fiu pirat. Dar am găsit soluția. Mi-am luat cămașa neagră preoțească și clergy collar-ul (acea bucată de plastic alb care se poartă la gât de clericii în civil), precum și o Scriptură și m-am „deghizat” în preot.

Nimeni nu și-a dat seama că, de fapt, mă deghizasem în mine însumi.

duminică, 6 octombrie 2019

Cugetările scoase din context

Îmi place să citesc cugetări. Cuvinte de duh, scurte și la obiect. Un scriitor pe care l-am citit cândva le numea „ciozvârte de fulger”.

Avantajul cugetărilor este concizia. Dar aceasta poate fi și un dezavantaj. Firește, nimeni nu ar trebui să citească doar cugetările dintr-o carte, ci invers, să citească întâi cartea și apoi să scoată cugetări din ea. Pentru că atunci le va înțelege în context. Altfel ar fi ca un adolescent care cunoaște Moromeții doar din filmul cu Rebengiuc.

O cugetare poate să sune bine și să fie scoasă din context. Uite aici una: în Star Trek, doctorul Crusher îi spune lui Troi: „Avem nevoie de vise. Fără vise, nu putem supraviețui”. Fără context, pare să spună că omul are nevoie de vise, de idealuri în viață. Dar contextul real era o afecțiune a întregului echipaj, care îi împiedica să doarmă și să atingă starea REM (rapid eye movement), adică starea de vis, care odihnește organismul. Așa că ceea ce părea o afirmație filozofică despre sensul vieții se dovedește a fi doar o afirmație medicală. O suna ea bine, dar e scoasă din context.

Nimeni nu ar trebui să repete altora cugetări dacă nu le-a auzit el însuși la mâna întâi, în cartea, filmul sau de la omul ce le-a spus. Altfel, înloc de cugetător, rămâne un simplu colecționar, un copy-paster pe rețele sociale.