miercuri, 18 aprilie 2018

Aceea, măi, este rugăciune !

Cu ceva timp în urmă, în Montreal și câteva orașe din Statele Unite s-a aflat Maica Marina, stareța mănăstirii Bic din județul Sălaj. Ea a fost în tinerețea ei mănăstirească, ucenică a părintelui Arsenie Boca.

Într-un interviu la ICI tv, un post local în limba română, reporterul a întrebat-o, printre altele, ce învățături i-au rămas de la mentorul ei duhovnicesc. Și ea a spus așa:

Într-o zi, un procuror l-ar fi întrebat pe părintele Arsenie ce rugăciune e mai puternică, pe care să o spună în fiecare zi. Părintele i-a spus că sunt multe rugăciuni folositoare, ca acatistele, paraclisele ori Psaltirea.

Dar, dacă vrea într-adevăr ceva puternic în viața lui, să facă din fiecare zi, din fiecare gest al vieții lui, o rugăciune. Că pleci la servici, să o faci cu gândul la Dumnezeu. Că te afli la munca mâinilor, să o faci închinând orele acelea lui Dumnezeu. Că îți duci copiii la școală, să o faci cu mulțumire lui Dumnezeu. Că ești obosit sau sau înfometat, să le închini pe toate lui Dumnezeu.

Aceea, măi, este rugăciune! a încheiat părintele Arsenie.

luni, 9 aprilie 2018

Săptămâna Patimilor şi o cugetare despre Pilat

A trecut Săptămâna Patimilor, cu deniile din fiecare zi. Obositoare, pentru că fiecare denie venea după o zi de lucru. Dar și mângâietoare.

Era liniște în biserică. Am putut cânta troparele în voie, după pofta inimii. Iată, mirele vine, Când slăviții ucenici, Doamne, femeia ceea ce căzuse. Joi seara, lectura de la amvon a celor douăsprezece Evenghelii a fost caldă, calmă și energizantă. Sper din toată inima ca și cei prezenți să fi trăit desfășurarea acestei Denii, care este nu altceva decât o cateheză a patimilor Domnului.

Prohodul, adică slujba înmormântării Domnului este a doua zi, vineri. Așa că părinții Bisericii s-au gândit ca joi să pună cap la cap toate acele texte evanghelice care vorbesc despre patimi. Cina cea de taină, cuvântarea de despărțire a lui Hristos care ocupă patru capitole superbe din Evanghelia după Ioan, vânzarea, prinderea și perindarea Lui de la Ana la Caiafa și la Pilat.

Mi se pare că Pilat era un om citit, deschis la minte. El Îl întreabă pe Iisus ce este adevărul, Îi spune că ar putea să Îl elibereze, dar că nu ar fi frumos să ia o decizie care să îi supere pe iudei. Îl arată pe Iisus mulțimilor cu vorbele Ecce homo, Iată omul. Dar nu s-a găsit nimeni care să fie de acord cu el. Influențați probabil de agitatorii locali, cum se întâmplă la unele manifestații, gloata l-a vrut pe Baraba.

Așa că Pilat nu a avut de ales. A ales voința mulțimii. Poate de aceea numele lui a fost păstrat în Crez. El a încercat cât îi permitea puterea politică să Îl elibereze pe Hristos. Nu știm dacă și credea în El. Dar sunt convins că Îl plăcea într-un fel și că nu Îi găsea o vină, cu atât mai mult una demnă de pedeapsa capitală.