Din jurnalul lui Dick Proenneke

Am citit din jurnalul lui Dick Proenneke în pauza de masă. Se vede și din film, dar mai ales din carte, cât de mult îi plăcea să scrie și cu câtă grijă așternea pe hârtie detaliile unei zile. Dimineața pe la 6 pregătea pe sobă clătite cu miere și mirosul lor umplea cabana. Primul pește pe care l-a prins a fost dat prin grăsimea topită de la șuncă, apoi prin mălai și mai apoi prin miere, ca să prindă o crustă maronie în tigaie.

Scrie cum se simțea fericit venind să locuiască la Twin Lakes, pentru că era visul lui devenit realitate. Și scria în jurnal pagini întregi la capătul unei zile-lumină de muncă fizică la noua lui cabană. Nu s-a grăbit, asta este impresia mea. A vrut să facă totul bine de prima dată. Se trezea devreme, ca un gospodar. Iată cîteva extrase din carte, care nu se găsesc în film:

• „Învață să folosești un topor și respectă-l și nu se poate să nu îl îndrăgești”.
• „Nu e somnifer mai bun ca sfârșitul unei zile de muncă”.
• „Să te oprești din muncă să admiri soarele strălucind pe lac, e un lux pe care și-l permite omul care lucrează pentru el însuși”.

În prima zi, când își căra bagajele către cabana lui Spike, soarele de mai îl mângâia ușor și el spune: „Mă întreb dacă în clipa asta e cineva pe lume mai liber și mai fericit...”.