miercuri, 20 august 2008

Am ajuns la Montreal

Am ajuns la Montreal !

Suntem în a doua săptămână aici şi scriu abia acum, pentru că a durat câteva zile până am asamblat componentele de calculator şi le-am cumpărat pe cele care lipseau.

Pe scurt:
  • Zborul a decurs fără probleme, actele au fost în regulă, doar la sosire în Montreal a trebuit să facem formalităţile de imigrare şi asta a durat cam o oră
  • Apartamentul cu două camere pe care ni l-au închiriat prietenii noştri Cristi şi Otilia e într-o zonă de la care nu mai poţi dori nimic: stradă mică, liniştită cu copaci şi veveriţe. De fapt, sentimentul de la sosire, care stăruie şi acum este că am ajuns într-o staţiune de munte.
  • Proprietarul, un grec pe nume Jimmy, a renovat complet baia şi bucătăria
  • Ne-am cumpărat din IKEA o canapea-pat foarte comodă, un fotoliu, iar din supermarket un birou, două scaune şi veselă pentru început.
  • Am mers la diferite instituţii pentru asigurarea medicală, cardul de rezident şi cardul de asigurare socială. Ne-am deschis şi cont la bancă pentru că e o unealtă la fel de importantă ca maşina. Cardul se foloseşte la plăţi mai mult decât banii lichizi. Mai ales la sume mari.
Acomodarea a fost uşoară. Eram convins că în Canada era mai bine decât în România pentru o familie de tineri, dar acum am văzut şi detaliile acestei diferenţe. De la coloana ordonată în care oamenii urcă în autobuz, până la gazonul proaspăt tuns din faţa fiecărui bloc sau casă, de la traficul aerisit şi fără claxoane (exagerez, am auzit totuşi vreo trei într-o săptămână), până la politeţea şi firescul funcţionarilor, în sfârşit, de la terenurile de sport îngrijite şi gratuite, până la produsele pe care le poţi cumpăra şi apoi retuna fără probleme, doar pentru că nu îţi plac.

Preţurile sunt cam ca în Romania. Cele mai multe slujbe din cele care ne-au interesat au salarii de 12-14 dolari pe oră, adică 2000 – 2300 dolari lunar. Asta înseamnă de 4-5 ori mai mari decât avea Nicoleta ca inspector şcolar. Şi vorbim totuşi de salarii modeste pentru un canadian.

Le lipsesc totuşi câteva chestii şi canadienilor ăstora: nu au termopane, borduri schimbate de două ori pe an şi dale pe trotuar.